“O sa fac cutare chestie cand se mai linistesc lucrurile…” Aud asta din ce in ce mai des.
Cand se linisteste covidul, cand se linisteste razboiul, cand isi revine economia… abia atunci incep sa imi traiesc viata, pana in acel moment, insa, astept…
Oameni buni, nu se va linisti nimic. Mereu va fi ceva, nu va e clar? Dupa covid si razboi exista o posibilitate mare de invazie extraterestra😃
Glumim, dar stiti, nu vom trai niciodata intr-o lume ideala. Daca asteptam lumea ideala ca sa ne îngrijim de sanatate, sa fim aproape de cei dragi, sa ne bucuram chiar și de lucruri simple, avem toate sansele sa asteptam degeaba.
Jocurile exterioare ale Matrix-ului in care traim vor exista mereu. Ceea ce putem face este sa ne adaptam, sa traim cat mai frumos in conditiile date.
Imbratisam realitatea, chiar daca este dura si ne straduim sa ne crestem lumina interioara, pentru ca si exteriorul sa se transforme.
Ceea ce se intampla in jurul nostru este rezultatul proiectiei mentale colective. Nu este doar o persoana anume de vina, suntem toti de vina. Contextul este creat de noi, de fricile noastre, de traumele noastre, de ignoranta noastra.
Sa traiesti plin de temeri si frici este echivalentul mortii. Suferintele exista si vor exista intotdeauna, insa doar de noi depinde cat de profunde vor fi.
Vremurile grele nasc insa oameni puternici. Cand bomba atomica iti bate la usa, e semn de trezire.
E semn ca ceea ce am facut pana acum nu a fost bine, nu a fost in armonie cu Universul.
E ca o boala: ea nu pica din cer. Am lucrat ceva vreme la ea:) Ani de zile, cel mai probabil, in care stilul nostru de viata, emotiile nostre negative, tiparele noastre de gandire s-au transformat intr-o afectiune. La fel si acum: generatii intregi de ignoranta, frica si lipsa de iubire nasc razboi, foamete, ura, suferinta.
Si pentru toate aceste afectiuni ale umanitatii, exista, ca pentru orice alta boala, tratamente si principii de preventie. Iar remediile sunt toate naturale, gratuite si nu se gasesc la farmacie: intelepciune, constienta, iubire, solidaritate, unitate. Suntem toti celule ale aceluiasi corp si orice incercare de separare varsa sange.
Pentru ca exteriorul planetei sa reflecte un interior luminos si plin de pace al omenirii, este clar ca mai avem mult de lucru cu noi insine, atat individual, cat si colectiv. Suntem inca departe de o astfel de realizare.
Dar se aprind luminite. Eu le vad. Multi dintre noi le vedem.
Si o patura pe care ai oferit-o unui om infrigurat, aprinde o luminita. Si un acoperis deasupra capului unei familii care doreste sa-si protejeze copii, aprinde inca una. Si o vorba buna, cu speranta, pentru un suflet necajit, panseaza o rana.
Si ce vom face daca vine razboiul si la noi? Ne vom transforma. In ce, doar de noi depinde.
Sursa foto:https://www.stopwaronchildren.org/