Se cunoaste faptul ca parodontoza are ca si cauza principala activitatea unor bacterii patogene specifice, ce inflameaza initial doar gingia, producand gingivita, insa in lipsa unui tratament acestea invadeaza tesuturile in profunzime, distrugand osul maxilar si mandibular.
Pentru ca structurile de suport ale dintilor, respectiv osul si gingia, ajung sa fie distruse, acestia nu mai au sprijinul necesar, devenind mobili pana in punctul in care se pierd de pe arcade. Aceasta este parodontoza, boala care te lasa fara dinti.
De multe ori, insa, am fost intrebata de catre pacientii mei, cum de au aparut aceste bacterii la nivelul cavitatii lor bucale, in conditiile in care se spala pe dinti si au grija de ei.
Aici ar fi mai multe de spus si discutat cu fiecare pacient in parte, pentru a identifica acele cauze care au dus la aparitia bolii si care pot fi diferite de la caz la caz. E bine sa stim, insa, ca atunci cand cautam sa identificam si sa eliminam cauzele acestei afectiuni, raspunsurile le gasim in general in stilul de viata al pacientului.
Asadar, putem incrimina lipsa igienei orale corespunzatoare, alimentatia nesanatoasa, fumatul, zaharul, cafeaua, ereditatea etc, insa un factor important, despre care se vorbeste mult mai putin, este stresul.
Un eveniment devine stresant pentru o persoana doar daca aceasta ii confera o anumita conotatie negativa. In principiu, ceea ce conteaza nu este evenimentul in sine, ci modul in care il percepem. Ceea ce poate fi stresant pentru o anumita persoana, pentru o alta poate sa nu aiba o conotatie negativa.
Se stie ca principalul hormon de stres este cortizol. Nivelul lui creste in conditii neprielnice, negative pentru persoana in cauza. Ultimele studii care fac legatura intre stres si aparitia sau agravarea parodontozei, coreleaza aceste lucruri cu cresterea nivelului de cortizol in saliva.
Prezenta cortizolului se pare ca favorizeaza dezvoltarea bacteriilor care produc boala si din acest motiv ea se poate instala sau agrava in perioadele solicitante, stresante pentru pacient.
De asemenea, cortizolul scade activitatea sistemului imunitar, ceea ce, de asemenea, favorizeaza inflamatia si infectia, specifice bolii parodontale.
Din acest motiv, in momentul in care preiau un pacient in tratament, pe langa anamneza obisnuita (intrebarile uzuale despre stilul de viata, alimentatie, igiena, vizite la dentist, afectiuni generale, eventuala medicatie, etc), imi fac timp sa discut cu acesta si despre factorii psihici, emotionali, despre perioadele stresante pe care le-a traversat, etc. In acest fel, pacientul constientizeaza ca trebuie sa isi ingrijeasca nu doar corpul, oferindu-i hrana sanatoasa si igiena corespunzatoare ci si mentalul si psihicul, prin relaxare, odihna, eliminarea factorilor de stres, atitudinea pozitiva asupra vietii.
In perioadele stresante pentru pacient, pe langa instalarea bolii parodontale, exista si riscul recidivei acesteia chiar si dupa un tratament reusit.
O buna comunicare cu pacientul si sprijinirea acestuia pentru a constientiza cauzele bolii si modul in care le poate elimina, pot avea rezultate excelente in stoparea bolii si prevenirea recidivei.