Suntem obisnuiti sa vedem boala ca pe un efect mecanic/chimic/biologic al unor factori exteriori, pe care nu ii putem controla sau, uneori, nici macar intelege.
Desi avem o medicina dezvoltata, totusi aceasta inca nu poate explica si trata multe dintre afectiuni decat intr-o forma limitata, cu medicamente ce au multiple efecte secundare nedorite si rezultate slabe pe termen lung.
Desi avem sisteme complexe de sanatate, totusi suntem mai bolnavi ca niciodata, in special de boli cronice alaturi de care ne petrecem adesea o treime din viata, respectiv ultimii 20-30 de ani.
Medicina este necesara, mai ales ramura sa de tratament in urgenta, insa in ceea ce priveste abordarea afectiunilor cronice, mai are multe de descoperit si clarificat.
Intre timp, cu raspunsuri la multe dintre intrebari au venit medicinele traditionale (chineza, indiana, etc), sisteme de Terapii alternative precum Fitoterapia, Apiterapia, Aromaterapia, Osteopatia, Naturopatia, Noua Medicina Germanica si altele asemanatoare ca si directie.
Studiind aceste sisteme, unele dintre ele vechi de mii de ani, intelegem ca boala nu trebuie asociata cu simptomul, fiindca unele simptome pot aparea in perioadele de vindecare, ca nu este doar cantonata la nivel fizic si ca adevaratele cauze trebuie cautate mai ales la nivel psihoemotional.
Sa tratezi doar efectul fizic este o eroare ce duce, din pacate foarte frecvent, la recidive.
Cele 3 dimensiuni necunoscute ale bolii
Modul in care privim si interpretam un eveniment din viata noastra genereaza la nivelul creierului productia unor neurohormoni caracteristici.
Daca, de exemplu, interpretam evenimentul intr-un mod pozitiv, care ne bucura sau ne creeaza placere, creierul va genera dopamina, ocitocina, vasopresina, hormoni de crestere, in prezenta carora celulele vor creste si se vor regenera.
Daca dimpotriva, vom interpreta un eveniment ca fiind negativ pentru noi, creierul va comanda secretia de cortizol, hormonul stresului, care va opri celulele din crestere si regenerare.
Asadar, indiferent ce emotii traim, acestea influenteaza direct fiziologia corpului nostru. Acesta este motivul pentru care majoritatea afectiunilor de care suferim este generata de emotiile pe care le traim.
Intotdeauna cand dorim sa vindecam o afectiune, trebuie sa ne adresam celor 3 dimensiuni ale sale:
Dimensiunea psiho-emotionala
Dimensiunea energetica
Dimensiunea anatomica
Dimensiunea psiho-emotionala- pe cat de subtila este, pe atat de importanta. Oamenii nu asociaza in general afectiunile de care sufera cu traumele emotionale pe care le-au trait si nu le-au vindecat, dar acesta se pare ca este punctul de pornire cel mai important atunci cand dorim o vindecare reala. Trauma psihologica se somatizeaza si asa apar suferintele fizice. Un bun terapeut este absolut necesar fiecarui bolnav, pentru a-l ajuta sa identifice si sa vindece cauza emotionala a bolii.
Dimensiunea energetica- este apanajul medicinei energetice, de la acupunctura (China), Reiki (Japonia), pana la bioenergoterapie. Acest tip de medicina se adreseaza corpului energetic uman, pentru a restabili echilibrul si elimina blocajele in curgerea normala a energiei de-a lungul canalelor specifice.
Dimensiunea anatomica-este apanajul medicinei alopate, clasice, care rezolva partea fizica a afectiunii aparute. Aici se incadreaza in special interventiile de tip chirurgical, rezolvarea urgentelor medicale, etc.
Sunt cazuri in care toate trei dimensiunile trebuie abordate (mai ales in urgente), dar sunt și cazuri in care daca se rezolva trauma emotionala, vindecarea corpului fizic devine consecutiva.
Asadar, boala este semnul unor dezechilibre interioare ce tin de psihicul si stilul nostru de viata, este un semn de alarma ce atrage atentia intr-o anumita zona a noastra de dezvoltare, acolo unde avem de lucrat.
Lucrul cu noi insine trebuie sa fie continuu si sustinut, pe toate planurile existentei noastre, astfel incat sa ne putem mentine echilibrul si sanatatea.
Subscriu la ceea ce afirmati dna Dr. Obreja. Am trait pe propria piele atunci cand m-am imbolnavit de cancer. Dupa suferinta pricinuita de aflarea diagnosticului am stat si am analizat! Cauza a fost o suprasolicitare fizica , emotionala, nervoasa la o varsta inaintata - peste 60 ani. Faceam ceea ce-mi placea, dar cu sacrificii deoarece trebuia sa am grija de parinti, de o nepotica si linistea pentru lucru (studii in domeniul mediului) o aveam numai noaptea. Paradoxal cancerul mi-a salvat viata pentru ca s-a schimbat prioritatea lucrurilor in viata mea. O credinta profunda in Dumnezeu, linistea ce mi-am impus-o si tratamentul alopat, urmat de un mod de viata cat mai apropiat de natura timp de aproape 4 ani a stopat…